Stand pe malul marii ma gandesc la tine, la noi.
Iti mai aduci aminte, era dimineata, ma tineai in brate , razele soarelui te-au trezit.Mie imi era atat de simn,mi-ai soptit TE IUBESC e nu te bagam in seama.Ai tras perdeaua, razele soarelui imi inundau privirea,m-am trezit.Tu stateai la geam. M-am asezat pe pat, te uitai la mine cu ochii tai cenusii,eu radeam.
E liniste...ne privim insistent.
-Te iubesc, mi-ai soptit usor.
-Si eu te iubesc, zbierand in gura mare.
Tu iti doreai ca acea noapte sa nu se termine niciodata, eu imi doream sa ma tii in brate mereu.
Ne-am imbracat, ne tineam de mana, in jos pe mal imi povesteai, radeam,eram fericita.
Imi placea de noi, ne asortam la DC,verde, ca niste martieni.Ma simteam bine toti intorceau capul dupa noi.T-eam tras de mana, te-ai lasat in jos , ti-am soptit ca te iubesc,tu m-ai sarutat usor.
Ceasul bate ora unu.Ce repede trecea timpul cu tine.E 28 februarie ne indreptam spre gara,incetinim pasul,acum as vrea sa pot opri timpul in loc.
Palmele noastre erau transpirate.am ajuns, ma tineai in brate ,tremurai , apuca plansul, ne iubim , ma saruti.
Cu privirea tremuranda urci in tren,iti spun adio, tu te intorci si pleci.Sper ca ne vom revedea curand,ultima noastra dorinta.
Deodata suna telefonul, erai tu.
-Te iubesc!
-Te iubesc!
si totul se sfarsise.